Photography with feeling

Apuseni-Tara motilor

2012-01-04T06:52:00.004+02:00

2012-01-04T06:49:00.000+02:00

2012-01-01T14:42:00.005+02:00

Test

2011-07-25T19:34:00.001+03:00

Acesta este un test.

Portrete

2011-06-15T07:08:00.002+03:00

Vernisajul de la Cluj-cu iz baroc

2011-05-10T15:30:00.015+03:00

Armonii in clarobscur

2011-05-07T19:27:00.001+03:00

Portretul unei viori

2011-04-26T08:45:00.009+03:00

Prima expozitie personala-DISTORSIUNI- Iasi 20 aprilie 2011

2011-04-21T09:32:00.014+03:00

Armonii in clarobscur

2011-04-15T01:19:00.002+03:00

Cetatea Rasnov

2011-04-09T22:38:00.003+03:00

Studiu- din caietul de" Teme pentru acasa"

2011-04-04T08:24:00.000+03:00

Me and my life-portretul unei soprane

2011-03-28T21:27:00.005+03:00

Armonii in clarobscur

2010-12-11T08:20:00.003+02:00

Armonii in clarobscur

2010-12-07T23:34:00.004+02:00

Sadova in luminile toamnei

2010-11-27T22:46:00.005+02:00

Ceahlaul sub luminile toamnei

2010-11-26T21:35:00.003+02:00

la furat de ciocalai

2010-11-05T23:28:00.002+02:00

Intre TG Frumos si Pascani, cultuile de porumb au fost stranse demult, mecanizat, insa pe urma lor, familii nevoiashe, vin cu mic cu mare, pe inserat, sa culeaga ciocalaii ramashi pe tarla, ii vor folosi in loc de lemne la iarna.

Parangul dintre nori

2010-10-31T18:22:00.004+02:00

Parang si anotimpurile sale

2010-10-30T22:55:00.006+03:00

Portretul de duminica

2010-10-24T08:29:00.002+03:00

Prima zapada

2010-10-19T12:02:00.004+03:00

Toamna din ochiul meu

2010-10-13T01:36:00.010+03:00

Vesti de pe front

2010-10-07T18:51:00.002+03:00

Marile sperante

2010-10-06T20:45:00.002+03:00

Ceahlaul pe sub poale

2010-10-05T16:35:00.003+03:00

Scoala Rusa

2010-10-04T14:53:00.003+03:00

Mi-a placut fotografia aceasta pantru ca lumina si dispunerea personajelor mi-aduce aminte de scoala rusa de pictura, sec XVIII.Dincolo de frivolitatea franceza, sau satira britanica sec al XVIII-lea a reprezentat o perioada de glorie pentru portretistica. Ca urmare, portretele realizate in acel timp ilustreaza stilul de viata al personajelor....

Un apus industrial

2010-10-03T16:27:00.002+03:00

Povestea unei viori

2010-09-27T20:12:00.005+03:00

Portretu unei viori-vintage

2010-09-16T17:47:00.002+03:00

Peisajul de marti

2010-09-14T11:31:00.003+03:00

Diminetile incep sa fie reci si umede aici pe malul drept al lacului.Soarele rasare din spate, dinspre Ruginesti iar primele raze de dimineata mangaie mai intai Ceahlaul cu Toaca lui, apoi isi lasa privirile in jos catre satul de la poale, ca mai tarziu sa se oglindeasca in lac.

Lumea se grabeste, unii isi repara casele, altii shurile, altii mai pun ceva piatra pe drum iar cei mai multi taie lemne pentru iarna...

O sa fie iarna grea, imi spuse un mosh care trecu prin spatele meu, cu o furca din lemn, aleasa cu grija din padure, sa aiba cracanele egale, nici nu l-am auzit apropiindu-se; si dupa ce iti dai seama badie? il intreb. Era deja departe sa ma mai auda. Am simtit caldura in ceafa semn ca soarele incerca sa imi raspunda, dar prea tarziu...i-am pierdut pe cei ce ma puteau invatza semnele.

Portretul de luni

2010-09-13T11:05:00.002+03:00

Vine toamna, strangem fanul

2010-09-07T07:26:00.008+03:00

De la 1650m altitudine, Ceahlaul imi parea un prieten apropiat, ca aceia din copilarie cu care mergeam tinandu-ne de dupa umeri si mergand in acelasi pas....Chiar daca ne despartea o apa cat o mare, ii vedeam zambetul de sub cushma.

Vine toamna batrane, gandii eu, tie ce-ti pasa!

Vama sub lumini de Oscar

2010-09-04T20:33:00.010+03:00

A fost o manifestare de exceptie, care s-a nascut ad-hoc, si care a luat fiinta datorita unor inimosi, Catalin si Andreea Rudolf, cei ce nu s-au zgarcit sa bage mana adanc in buzunar si sa ofere iubitorilor de fotografie, un workshop gratuit, invitand sa verniseze pentru ei si pentru iubitorii de arta din Vama Veche, fie ei si pasageri prin zona, nume cunoscute sau mai putzin cunoscute in fotografia contemporana, Vlad Eftenie, cu o dizertatie de exceptie, Anca Cernovschi, altfel de cat mi-o inchipuiam, dar deosebita, Cosmin Someshan,

expansiv si cu o colectie de fotografii 3D cu care ne-a delectat, Andrei Zincenco, cu amintirile lui din Maroc si nu numai, multumesc pentru dedicatie!, Cristina Tinta, o mare absenta dar prezenta pe simeze, Florin Ghioca cu experienta sa de fotgraf in zone de conflict, un fel de Robert Capa autohton, care a facut un lucru senzatzional, i-a imbract pe "necredinciosi" in tzinuta unui fotoreporter de razboi si i-a invitat sa faca 30 de minute de fotografii pe plaja incinsa la 35C...cu 20kg de echipament pe ei, ne-am convins ca nu este usor, felicitari Florin!

Greul l-au dus lectorii si echipa din backstage, oameni de mare tzinuta si daruire pentru bunul mers al evenimentului, Luca Achim, un dirijor a tot ce inseamna IT pe linie de foto si PS, omul bun la toate si fara de care nimic nu merge si fara de care am fi stat cu mainile in san asteptandu-l, Catalin Savulescu, spumos si cu un rafinat simtz al umorului, critic de nadejde pentru evaluarea candidatilor, Cosmin Someshan, expansiv si riguros, pregatit pana in dintzi pentru a darui din cunostintle sale cursantilor, Cristian Crisbasan, un cavaler medieval al nudurilor de calitate, a dezbracat de inhibitzii pana si pe cei mai pudici dintre participantzi, bravo maestre!

La sectiunea NUD, fetele au fost sarea si piperul sectiunii, multumim Corinei si Andreei, pentru prestatia lor de exceptie, ajutand fotografii sa se dezlantuie, sa le stimuleze imaginatia si creativitatea, sa le alunge inhibitziile si sa le creeze premisele executarii unor fotografii deosebite. Atmosfera a fost grozava, Cristian Crisbasan la mare inaltzime, a tinut ca de obicei un discurs despre nud, a pastorit sectiunea cu mare pricepere si ca un mare maestru a ajutat participantii sa se exprime fotografic...feliciatri tuturor!

La sectiunea " fotografia de noapte",fotografia de alaturi a fost una din cele apreciate de juriu si a primit un binemeritatpremiu 3.

In vama Veche tinerii inventeaza sau suprasolicitau ceea ce stiu pentru a castiga un ban in plus, este un mod, mult mai evoluat, de a-ti scoate maruntzish din buzunar, pe care sincer sa fim il scoatem cu placere...De asta data eu am platit shamponul cu care acesti tineri minunati faceau baloane din spuma,

unele prindeau forme inedite si mai toate aveau o viata de cateva secunde, asa, ca a noastra, raportata la Univers!

Un salut special poentru sponsori SAMSUNG si 4K fara de care evenimentul nu avea tensiunea unei manifestari de mare tzinuta!

Ion, fiul lui Ilie

2010-08-10T15:44:00.011+03:00

Ilie dupa ce a terminat armata, a venit acasa doar cu gandul la Maria lui.

Isi facuse planul de demult, ca doar avusese timp destul, armata fiind mai lunga decat si-ar fi dorit... Ajung in mai, tata mi-a dat loc de casa, pana in toamna o aburc, dupa postul Sfintei Marii o cer de nevasta si in octombrie facem nunta.

Asa a fost, s-a cutremurat tot Paltinul de horile lor, caii frumos impodobitzi, cu picioare groase si mersul apasat faceau sa se cutremure fantanile prin sat pe unde treceau...Era un iuresh si o veselie, ca a veni Ilie acasa din catanie,de se inshirau babele la gard precum frunzele de tutun la uscat. Maria era mandra ca s-a tinut cu fetele pana a venit el si a cusut si a impletit iar tzoalele de pe jos le-a facut cu bunica ei ca avea razboi, de acela cu pedale, ca se jucau cand erau copii de le sareau chingaturile care manau suveica...tare la mai certa buna, mai mult razand decat a ocara!

La una din batute, Ion i-a zis la ureche printre zulufii ei blonzi: Marie, tu sa-mi faci doi ficiori sa ma ajute la coasa!

Maria s-a uitat o clipa la el si i-a zis, baditza pai tu sa-i faci ca de ei ma grijesc eu...Tare i-a mai placut raspunsul lui Ilie si din noaptea aceea numai la asta s-a gandit...Pe unul il fac fierar asa cum m-a invatat pe mine tata, mult m-a ajutat in catanie meseria asta, aveam cai la artilerie si la infanterie si peste tot, iar eu stiam sa fac mandretze de poatcoave...il cautau pe tata de prin toate satele, se gandea el, in timp ce tinea strans mijlocul Mariei, parca nemaivoind sa il scape in veci...Maria scultatoare, i-a facut doi feciori, inalti ca brazii si puternici, la coasa de mici si-au cladit trupul ca pe o catedrala iar ochii lor stralucitori le incalzeau inima, acum sunt la scoala, dar pe Ionel l-a facut si fierar, asa cum si-a dorit...

Cuminte si ascultator, Ionel la numai 17 ani ai sai imblanzeste fierul in vatra incinsa apoi il modeleaza cu mare pricepere, scotzand din maine lui, minuni de potcoave si tzapine...

Ilie ma ia de mana si imi spune: il vezi, paraca mi-s eu la varsta lui...si ochii parca i se impaienjenisera; e de la fumul de la forja, imi spune el stergandu-se cu dosul mainii...dar tu de ce schiopatezi domn Ionel, ma intreaba tzintindu-ma cu privirea si schimband subiectul. Am avut un accident, ii spun; clatina din cap si spuse, doare asa-i? Mai doare daca merg mult, dar si pe matale te-am vazut schiopatand, ce te doare nea Ilie? il intreb eu cu stangacie; ei pe mine nu ma mai doare de multi ani, al meu e de lemn, mi l-am ologit la padure, dar nu-i bai, hai sa iti arat calul si porni mai tanar si mai mandru ca niciodat inspre grajd...

photonest: Bucovina-imagini de la workshop

2010-08-09T12:04:00.000+03:00

photonest: Bucovina-imagini de la workshop: "S-a incheiat primul din seria de workshopuri de fotografie dedicate,Bucovinei; au participat 10 impatimiti ai acestui gen, s-a dormit putin..."

Bucovina-imagini de la workshop

2010-08-09T11:33:00.009+03:00

S-a incheiat primul din seria de workshopuri de fotografie dedicate,

Bucovinei; au participat 10 impatimiti ai acestui gen, s-a dormit putin, s-a alergat mult, s-au facut multe fotografii, unele frumoase altele nu, s-au facut peisaje, s-a abordat cu succes fotoreportajul, portretul, etc.

Sadova a fost primitoare si frumoasa ca o tzaranca gatita de sarbatoare, a plouat, a fost soare, a fost ceatza, a fost bine, a fost mai putzin bine, am avut de toate...

La final am discutat portofolii, am vizualizat fotografii, am raspuns la intrebari, am editat...

Ne-am despartit, dar fiecare din noi a adaugat la lista de prieteni fotografi, multe alte nume!

Povesti adevarate

2010-08-01T09:35:00.005+03:00

Din ratiuni pe care le cunoasteti nu am sa dau nume, dar aceasta poveste va voi spune-o din suflet, cu durere in suflet, si cu sufletul la gura, pentru ca s-a intamplat in realitate, si pentru ca la noi nu va fi posibil sa se intample, daca fotografii de marca actuali, ai romanicei nu vor sa se trezeasca si nu doresc sa sustina oameni, care atunci cand vor sa faca ceva bun pentru comunitatea fotografica romaneasca, sunt delasatori... Lipsa unui organism implicat si responsabil se simte...

Povestea

Doi prieteni fotografi carora le port un deoasebit respect, o data pentru ca fac o fotografie de eveniment la cele mai inalte cote indeplinind exigente greu de realizat si a doua oara pentru ca au dorit sa ramana anonimi, ca multi alti fotografi buni, care iau premii internationale, si nu poarta grija nimanui, nu sapa pe nimeni, nu poarta ura sau ranchiuna unuia sau altuia, si se solidarizeaza cu fiecare fotograf care le calca pragul...sau isi exprima o nevoie!

Intr-un an, au primit un cotract de a face fotografie de nunta la o tanara familie, nunta frumoasa, cu multi invitati, cu shtaif...Se termina nunta, plapuma a fost cam scurta, afacerea le-a picat la o saptamana dupa eveniment, oamenii au venit la fotografi au vazut fotografiile, le-au placut asa de mult incat erau gata sa faca orice sa obtina fotografiile. ..

Fotografii, scoliti la cursurile lui Feri, CPPC, bravo maestre, si instruiti cu pricepere pe acest site si pe altul de dl Dinu, nu au cedat emotiilor celor tineri si nu le-au dat rodul muncii lor fara bani...bravo lor!

Atentie!

Dupa un an, tanara pereche, care intre timp, a emigrat in Anglia, nu ca altii care au venit in Dacia, au sunat si au dorit sa intre in final in posesia minunatului album cu evenimentul special din viata lor. Au sunat in Romanica, au stabilit o intalnire, au platit pretul convenit pentru munca de ocnash a fotografilor nostri, si au plecat cu fishierele in geanta....

Nimic spectaculos pana acum, vor spune multi dintre dvs. dragi cetitori de carduri, dar cand oamenii nostri s-au repezit intr-un centru de print, de la ei din cartier, demozela de serviciu a zis: Doamne ce frumoase fotografii, sunt deosebite, nu am mai vazut asa ceva, ce poveste, ce emotii, ce cadre, etc...Ei cu sufletul la gura si cu inima in gat, ragusiti de emotii, i-au spus demozelei pistruiate de la ghiseu,in engleza lor de acasa, cand sunt gata? abia steptam sa le vedem!

Sunt minunate, spune ea oftand de emotie, dar nu pot sa le printez...

Cuuuuummm! Spun cei doi in cor! de ce?

Pai uite ca in exiful fotografiilor apare ca acestea au fost facute de x si de y si ca trebuie sa aveti acceptul lor scris, semnat parafat!

Doamne ce tzara de rahat spune ea, el la randul lui a zis lasa draga ca mergem la anul in Guatemala, dar pan' atunci rezolvam noi! Romaniii nostri suparati peste masura, inshfaca traista cu fishiere si dau sa paraseasca in tromba incinta si locul incidentului. ...

Hei, striga pistruiata dupa ei, va trebe un formular, spune ea cu limba ei roz printre dintii pistruiatzi si ei, cu o engleza aproape intangibila pentru romanismul nostru patriotard!

Le flutura o hartie in care pe un print impecabil, asa cum nu ne ies noua nici pentru expozitie, era scris la rubrici obligatorii:

-Aprobarea autorului fotografiilor;

-Nr de copii aprobate de autor;

-Formatul aprobat de autor;

-Dimensiunea si rezolutia aprobata de autor;

-Dreptul de distribuire la alte persoane a albumelor rezultate, aprobata explicit de autor, in ce cantitate;

Tinerii nostri s-au uitat unul la altul, el se intreba, oare aici la peroferie daca se intampola asa ceva, ce Dumnezeu ne asteapta in centrul Londrei?

Hai sa sunam in tzara, oare mai costa ceva?

Ce spuneti domnilor fotografi, interesant nu?

Workshop de fotografie in apuseni

2010-07-31T12:05:00.001+03:00

La rasarit vom fotografia satul de sub Piatra Secuiului, prin ceata ce se ridica mereu in aceasta perioada, invaluind satul si biserica intr-un fuior de matase. La apus vom fotografia de sub Colti, in lumina calda a apusului in Apuseni. Impreuna vom face proiectii, cate 3 portofolii zilnice, comentarii, analize, selectii. Tipurile de fotografie pe care le vom atinge vor fi: fotografia de peisaj, fotojurnalism si street.

Echipament necesar: aparat foto, trepied, filtre, acumulatori, carduri, laptop (optional), si un echipament minim de munte. Veti fi partasii un basm epic ilustrat, in care personajul principal, Rimetea, ne va arata ce inseamna sa fii frumoasa de sub Piatra Secuiului. Taxa de participare 160 EUR.

Inscrieri: http://www.photoworkshop.tk/

Salina Turda-incredibila aventura

2010-07-27T21:50:00.008+03:00

Cand treci cu greu de toate gropile infipte adanc in obrajii de asfalt ai orasului Turda, cand te avanti pe dupa blocuri cu peretii scorojiti de atata comunism, cand ocolesti si ultimii caini vagabonzi si nu mai ai in fatza decat cateva dealuri tremurande in arshitza zilei, vezi deodata o constructie demna de alte timpuri...viitoare desigur, sau zici ca Romania s-a terminat la ultimul semafor in spatele blocului, unde o tigancusa iti ceru un ban de paine...cu putzin timp in urma. Privesti in fata intrarea principala a Salinei, amenajata cu parcare cu un crampei de vreo 500m de asfalt mai bun, cu o arhitectura moderna de aluminiu si sticla dar si cu lemn intr-o anumita armonie...cand intri, inca mai simti caldura de afara dar incet incet racoarea isi face prezentza si in scurt timp te afli in fata galeriei Frantz Josef, de 917 m lungime si care duce catre Mina Rudolf. Pana acolo treci prin fata altarului scaldat intr-o lumina albastra, simbol al cerului pe care caii, adusi de tineri manji in galerie, nu mai aveau sa il mai vada niciodata...Si oamnii simteau la fel, dar caii incet incet deveneau orbi si ieseau din mina doar cand erau sacrificati din cauza epuizarii sau

batranetzii...Temperatura te indeamna sa pui ceva pe tine,cele 10-12 grade C se simt altfel cand vii din canicula de afara. Ansamblul format din Mina Rudolf, adanca de 80 m inceputa in 1867, Mina Ghizela inceputa in 1857, Mina terezia, inceputa in 1690 cu o adancime de 90m, pe fundul careia s-a format un lac de 8m adancime si Galeria Franz Josef,au devenit cel mai ravnit loc de pelerinaj turistic si curativ din zona, gratie celor ce au chltuit cu folos milioane de euro pentru reamenajare...este impresionant si adevarata avetura sa te plimbi cu barca pe fundul salinei, este incredibil cum stau peretii aceia in trapez cu baza mare in jos, parca sfidand toate legile de afara....

Making of extrem

2010-07-26T22:54:00.014+03:00

In incercarea mea de a gasi locuri inedite pentru viitoarele tabere de fotografie, pe care urmeaza sa le organizez, unul din proiectele mele mai vechi, am plecat cu prietenul meu Robert Kovacs, vicepresedintele clubului de fotografie Axxa din Bistritza Nasaud intr-o expeditie pe Valea Manastirii, cum spun localnicii, sau Valea Geoagiului , in sudul Carpatilor Apuseni, undeva dincolo de

asezarea monahala a bisericii fostei Episcopii a Geoagiului de Sus. Vremea se anuntzase cu intarziere, ca

la romani, ca in zona va fi cod de diverse culor, dar ne-am uract in masina cu echipamentul pe jumatate adecvat, si am purces la drum. Am trecut pe langa gospodarii cu apa in casa, asa peste zi, pe langa politzisti in cizme de cauciuc si pe langa oameni ce isi jeleau animalele luate de torentul iscat din senin.

Am intrat in curtea manastirii si am zis ceva in gand, nu am stat mult, slujba se terminase, era duminica, am pierdut liturghia, dar am luat lumina si am plecat la drum.

Nu am crezut ca va fi chiar asa, dar in drumul nostru catre cheile Rametzului, am trecut prin zone extreme; agatzati de lantzuri sau doar de creste de roca unde, cu zgomotul asurzitor al puhoiului crescut de ploaia torentiala din amonte, si eu si Robert am am fost cu picioarele deasupra shuvoiului uneri la 5 cm deasupra alteori la 5 cm dedesupt,de stihiile dezlantzuite, deseori stancile alunecoase, si aluviunile antrenate de suvoiul puternic faceau ca efortul nostru de a inainta sa fie tot mai greu. In timp ce faceam una din fotografii, atarnat in pozitii nefiresti pentru pericolul ce curgea pe sub mine, mi-a alunecat piciorul si am cazut sprijinindu-ma in extermis, in trepiedul pe care il aveam cu mine, suvoiul m-a iertat si am revenit pe stanci agatat de lantzuri dar ud pana la genunchi...Dincolo de chei, se afla cateva case, si o biserica, toate parasite, mi-au spus doua perechi de olandezi care mi-au povestit ca au fost acolo si acum doi ani! S-au bucurat ca au ramas nepopulate, cand le-am spus, stiau ei de ce...Am sa ii scriu inca o scrisoare prietenei turismului, Dnei Nutzii, spaima ulitzii! Stiu eu de ce, pentru ca urmeaza Rimetea si satul sau!

The secret wish

2010-07-21T08:34:00.000+03:00

Green tea

2010-07-20T14:46:00.002+03:00

Floarea soarelui si ceva prigorii

2010-07-17T23:09:00.009+03:00

Iesind sa fotografiez floarea soarelui ca in fiecare an, am gasit un mal de argila, pravalit, din care oamenii din Popricani, o localitate de frontiera de pe langa Iasi, obisnuiesc sa ia lut pentru chirpici. Lutul se amesteca cu paie uscate de grau si apa, uneori si cu balega de cal, pentru o mai buna priza, apoi se indeasa in cutii de lemn pentru forma si se lasa la soare sa se usuce; rezulta niste caramizi mai mari, pe aici li se spune chirpici, si se folosesc cu mare succes la constructia de locuinte, la tzara cu precadere.

Dar nu asta voiam sa va spun ci, ca mare mi-a fost mirarea sa zaresc zburandu-mi pe deasupra capului doua prigorii...Tot aici pe blog am scris mai multe despre aceste pasari pe care eu le gaseam in zona Macinului....le-am pandit si am prins cateva cum am putut neavand obiectivul potrivit la mine...

Sadova in luminile amurgului

2010-07-13T22:16:00.004+03:00

...din fuga cailor!

Joc

2010-07-08T11:52:00.006+03:00

Si daca te maritzi, ce? Nici n-o sa vin la nunta ta, asa sa iti fac in ciuda, nici nu o sa ma mai joc cu tine si cand am sa cresc mare o sa ma marit cu cel mai frumos baiat din tot Maramuresu'.

Razi de mine ca ma vezi suparata!? Diseara imi pun sanziene sub perna si atunci ai sa vezi tu...

Portretul unor destine

2010-07-03T14:37:00.007+03:00

Maria, mi-a spus in taina cand am ramas singuri, ca era cea mai priceputa din sat la tors lana, iarna nu o intrecea nimeni la caier, si pana in primavara impletea tot felul de lucruri necesare celor 6 copii, si lui Ghita ii facea ciorapi de lana, impletiti cu pricepere sa tina cald in opinci. Are 82 de ani si o curte de nepoti, e tare fericita ca poate manca si la cate o sarbatoare mai bea si o tuica, de pruna sau de pere ca e mai sanatoasa, spune ea. Nu s-a lasat pana nu mi-a aratat, si cat ai clipi, a incarcat un fus cu un fir alb de lana toarsa de mainile ei pricepute. Mi-a zis ca ma asteapta la anul de sanziene, o sa imi tzese un stergar ca are si razboi, abia astept...ea e sigura si hotarata...

...Gavril a lucrat mult pe Valea Vaserului, si inca mai lucreaza, a fost si la mina fo catziva ani, dar nu vrea sa vorbeasca despre asta, ii place aici, e paznic sus, la capat, unde intoarce mocanitza si de unde pleaca trenul cu lemne... E multumit, a muncit pentru copii si i-a asezat la casa lor, a muncit toata viatza cu carca, "am carat in spate 4 case" spunea el mai in gluma mai in serios; am scos o sticla de palinca din rucsac si am taiat o bucata de slana primita de la un preot dintr-un sat de langa Borsa, dar din dar, gandii atunci: avea talent Gavril, vorbea asezat si povestea intr-un fel anume, ma captiva, la al doilea pahar s-a oprit, a baut si mancat cu multa cumpatare, asa cum si-a trait si propria viata...

Valentin traieste singur de multi ani, nici nu mai stie de cand iar copii nu prea are: cum nu prea ai copii nea Valentine? il intreb, si imi spuse ca a avut un baiet, drag lui mult, dar a plecat in lume si nu mai stie nimic de el, nici nu l-a cautat ca n-are cum sa plece de la omul asta, unde ii pazeste caprele, n-are cui le lasa, iar omul e bun, i-a dat bordeiul in care sta si ii aduce de mancare, iarna e mai greu ca omatul creste pana peste shura si se tzine doar cu lapte si branza de capra, mai are cate o clisa la sare pusa inca dinainte de prima zapada, si tuica e putina dar e multumit ca are lemne cu ce se incalzi. Baba i s-a dus de mult, mai tusheshte, dar nu se plange, mi-a cerut o tzigara, a fost prima data cand am regretat ca nu sunt fumator...

Lacul Stiol si plaiul Rodnei

2010-06-29T19:20:00.005+03:00

Cand e sa iti pierzi orientarea din cauza norului prin care orbecaiesti de ceva vreme fara sa stii in ce directie ai apucat-o, singurul tau gand este, sa auzi zgomotul facut de talanga legata la gatul unei vaci sau tipatul oilor ratacite de turma, ca si tine...

Ma intrebam ce caut singur acolo, pe munte cu aparatul in mana , si imi spuneam, au inflorit rododendronii, nu se poate sa ii ratez, va fi o fotografie de exceptie, si mai e si lacul Stiol, un tau glaciar din preajma caruia izvoraste Bistritza Aurie.

Mi-am amintit de Padurea Neagra in Germania de unde se naste peren Dunarea cea involburata la Cazane. Nemtii i-au facut un ghizd acolo, au acoperit locul cu un umbrar si erau idicatoare peste tot...putei sa bei si o cafea...

Zadarnic am cautat si eu macar o piatra vopsita care sa imi spuna ca sunt pe drumul cel bun...Noroc de Domnul ca a tocmit norul putin mai sus si am vazut ciobanul sprijinit in bota, cu oile pascand intr-o liniste pastorala, nici urma de talangi sau zurgalai...Am facut o cruce cu limba si am tras un cadru, sa vad ca e real...Ciobanul nu s-a miscat din bota nici dupa ce am plecat, trecusem pe langa lac, mi-a spus,dar norul l-a ascus binisor in bratele sale de parca ar fi fost doar al lui, sau poate s-a saturat sa il mai imparta cu cei ce au lasat urme profane in jur si de-alungul traseului...cutii de conserve, bere, pachete de tigari, resturi din ziare multe peturi...Am gasit izvorul, nici gand de ghizd sau de inscrisuri, Bistritza izvora Auriu dar trist, ca o mireasa a carui mire i-a fost luat la armata!

How is made-branza la Romani

2010-06-28T00:47:00.007+03:00

La stana lui Vasile toata suflarea se trezeste la 4 dimineata, fix. Sa nu credeti ca este pe acolo vreun ceas pe care cineva sa il intoarca sau vreun mobil sa fie programat sa declanseze alarma!

Vasile are ceasul sau biologic, conectat la energii universale doar de el intelese.

Vasilica e fiul sau, a implinit 7 ani de curand, e de nadejde la facutul cashului, laptele trebuie pregatit, inchegat, mestecat si pus in final la fiert la foc constant.Vasilica le face pe toate serios si cu raspunderea unui om mare. Mesteca cu un fel de teu mai inalt decat el si tine strecuratorul cu toata puterea, pune si pe foc asa cum l-a invatat tat'su, sa tina focul domolit si nu prea aprig.

Se joaca putin, nu prea are timp si nici cu ce, are un caine flocos cu care se mai ia, mi-a zis ca abia asteapta sa inceapa scoala...mi-a zambit intr-un fel anume, nu cred sa uit prea ushor ochii cu care m-a privit.

Sanzienele, sarbatoare a iubirii si fertilitatii

2010-06-26T12:14:00.007+03:00

Odata cu lasarea serii, flacaii cu gand de insuratoare isi aprind tortzele confectionate cu maiestrie din rasina de brad si caltzi. Le rotesc in jurul corpului strigand:

"Faclia mai coconi!", asta pentru a-si semnala prezenta.

Invitatia fetelor la petrecerea din seara magica se aude peste tot:

Hai Ion la sanziene,

Nu ma duc, ca n-am izmene,

Ca izmenele s-au rupt,

Cand in poarta te-am vazut!

In traditia crestin ortodoxa, 24 iunie, este ziua nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, adus pe lume la batranete, de Elisabeta, pregatind minunea nasterii Mantuitorului dintr-o fecioara, Maria!

Micile flori galbene numite sanziene, cresc prin poieni, si sunt culese de fetele dornice sa se marite; florile sunt impletite sub forma de cununa pentru fete iar pentru baieti, se impletesc sub forma de cruce! Acestea se aseaza in case, pe porti, la ferestre, la grajd sau shuri, pentru a ocroti gospodaria. Fetele arunca cununile pe acoperis, a cui ramane agatata sus, i se prevesteste maritisul apropiat. Pentru a-si visa sortitul, fetele dorm cu flori de sanziene sub perna, in aceasta noapte magica!

Dna Udrea va salut din Pula

2010-06-16T00:33:00.011+03:00

Stimata Dna Udrea, nu mi-am propus sa va atac, departe de mine gandul, si stiu ca tzinetzi la glume, vreau doar sa va ajut si sa va arat cum sa cheltuitzi, o mica parte din banii pe care ii gospodariti, intr-un mod inedit si eficient, de aceea inainte de a va spune ce fac Croatii cu Pula lor, dati-mi voie sa va spun ce facem noi cu a noastra....,delta, transilvanie, bucovina, moldova, dobroge, muntenie si multe altele, si sa va propun urmatoarele:

alegeti cate minim 5 fotografi din fiecare judetz, se vor aduna vreo 150, oferiti-le un buget sa poate oamenii lucra, si care, intr-o perioada de timp definita, sa depuna fotografiile lor la ministerul turismului, apoi o mare ceata de cunoscatori adevarati in ale fotografiei( aici va pot ajuta sa decideti), ar putea selecta contra cost, enormul material didactico-turistic, etno-jurnalistic si de arta, si ar putea crea pentru Romania o adevarata imagine, nu va costa mai mult de 1% din bugetul dvs, si sunt dispus sa raspund de fiecare cent, ba mai mult aduc si bani de acasa! Conditia este sa respectati crietriile lor de calitate a printurilor, etc! In fotografiile alaturate incerc sa va spun ca sunt politicieni ( si la noi si la altii) care considera fotografia ca o carte de vizita, ca o reprezentare aproape reala a ceea ce sunt, in armonie cu mesajul lor electoral, In PULA dupa cum vedeti, nu suntem in Utopia, pana si politzia este sponsor fotografilor, ministrul turismului prin reprezentantii locali, impreuna cu primariile regiunilor respective, ofera gratuit spatiul expozitional, infrastructura, cadre, rame, printuri de inalta calitate,incurajeaza fotogarfia ca limbaj de comunicare artistico-turistica si atrage mai mult decat o ciorba de burta la pirostrie in muzeul satului pe Kiseleff! Imi cer scuze ca m-am deplasat pana in Croatia sa invat aceasta lectie, imi cer scuze ca nu am corectat perspectiva in unele fotografii postate aici, si inca regret ca nu am facut balansul de alb la altele, dar oare conteaza toate astea in ministerul dvs.cand vad cu tristete ce fotografii se chinuie sa ne reprezinte!?

Poate ne mai vedem o data, sa va spun mai multe, la fel de constructiv, cum isi doreste comunitatea fotografica romana sa fie criticata! Pana una alta Croatii m-au cucerit cu Pula lor!

Cuceriti-ma cu ceva doamna! Sunt sigur ca stitzi ca "Imaginea conteaza", doar suntezi femeie! Noi cream imagine, chiar buna! Incercati-ne!

PULA

2010-06-14T23:28:00.013+03:00

Venind de la Munchen spre casa, catziva prieteni fotografi din Croatia m-au invitat sa facem impreuna cateva fotografii pe coasta Dalmatiei...mi-au trecut atunci prin minte crampeie de istorie, de parca eram la examen, apoi m-am luminat si am zis, nu trebuie ratata ocazia sa cunosc PULA asa cum multi Romani nu au facut-o inca! La vremea cand am citit James Joice, acum vreo 35 ani, stiam ca JJ a locuit si invatat la Berlitz School in Trieste, dar niciodata pana acum nu am stiut ca intre 1904-1905 el a locuit in PULA, iar maine voi merge sa beau o cafea in locul unde prefera sa isi petreaca diminetile in aburii unei cafele la ibric, ingredient nelipsit la micul sau dejun! Asa am facut si in Havana, la Floridita, unde am baut o margherita la masa unde obisnuia Hemingway sa isi savureze trabucul scriind Batranul si marea!

Mai multe am sa va povestesc in viitoarele postari, interesant si pentru fotografi dar si pentru autoritatile inca surde la demersul fotografic, care de fapt, este un demers istoric pentru urbe, pentru noi....oamenii politici ai momentului! In acest oras am gasit ceea ce mi-as dori sa vad la noi, bugete pentru expozitii publice de fotografie...interesant nu!? Ceea ce nu am vazut la noi, e nu doar lipsa de interes rezultata din lipsa de cultura a unor politicieni, ci si lipsa de coeziune a fotografilor...lipsa de sinceritate si a unora si a altora, este incredibil cat de mult rau ne putem face, azi am primit o lectie! Ceea ce va urez si voua!

Animalele iubesc oamenii

2010-06-10T23:43:00.003+03:00

...ceea ce le doresc multora dintre noi!

Se intampla prin multele mele pribegii fotografice, sa vad oameni care par ca se iubesc, beau un pahar impreuna, impartashesc aceeasi muzica dar niciodata aceleasi sentimente...o fi de vina politica sau religia?

O fi invidia sau gelozia, o fi egoismul sau trufia? Indiferen ce ar fi, animalele iubesc oamenii....sincer!

Cantafabule

2010-06-05T20:22:00.006+03:00

Muzica, este distorsiunea zgomotului armonios interpretat de pantecul matern, in drumul sau nesfarsit, pentru a nashte..... perfectiunea!

Diminetzile mele... tarzii

2010-06-01T11:02:00.003+03:00

Pasul Tihutza, asa cum nu l-am vazut niciodata...cum il vad ciobanii dimineatza devreme, dupa ravashitul oilor!

Viatza asa cum e

2010-05-30T21:52:00.008+03:00

In 1973, cand Rolling Stones iesea la rampa cu Angie si Pink Floyd ne impresiona cu al sau Dark side of the moon, Maria era o mama a 5 baieti si 5 fete si avea cati ani am eu acum.

Era energica, mai energica decat cei care cred ca jumatate de secol este floare la ureche! Pentru ea, era floare la ureche sa mearga pe campul intins de la poalele stejarului, plantat acolo, in inima pamantului, pe la 1406, si pe care il priveste acum cu ochii femeii care a implinit de curand 87...In anii pe care Dumnezeu i-a sadit in ea se apropie de varsta copacului de care ii sunt legate amintirile copilariei, adolescentei, si acum clipele...Langa stejar era un tei mai tanar, avea doar 400 de ani dar s-a prabusit luna trecuta, pe vreme buna, a cazut asa, la amiaza, cum cadem noi la odihna de pranz.

S-a dus saracul, spune Maria, tine mana la piept,inspre inima; in noaptea de dinainte a avut un vis, dimineata a dat apa la animale, Mihai era plecat la obor, a plecat si ea mai tarziu, pe jos la stejar, avea un junghi in piept; cand s-a apropiat, teiul era pravalit la pamant, i-a stat inima!

S-a intors in sat, la biserica veche, s-a gandit sa spuna ceva Domnului pentru teiul acela dar biserica era inchisa; a intrat printr-un shopron pe care il stia de cand era fata si fugea din timpul liturghiei cand mamuca-sa nu era atenta...

A ramas asa, rastignita in fata altarului, ca un duh ce s-a prins in panzele de paianjen cu care timpul a acoperit foile galbene ale rugaciunii, 200-9, un fior a luat-o pe shira spinarii, dupa tei oare cine urmeaza....?

Vertical feeling

2010-05-22T18:54:00.002+03:00

Dragostea este aproape verticala, uneori ia forma produsului sau, alteori este sub forma de cruce, o cruce a carei simetrie ne straduim sa o distorsionam tot restul vietzii...

Aladin

2010-05-18T21:08:00.003+03:00

Aladin a fost femeie, pentru ca el a fost distorsionat aproape perfect!

Nefertiti

2010-05-16T19:45:00.004+03:00

sau despre umbrele frumusetilor pasagere din viata noastra distorsionata...., sau distorsionata de aparitia altor frumuseti in viata noastra !

Portretul unui zambet

2010-05-15T10:26:00.002+03:00

Prin distorsiunea lor....zambetul si privirea ne inspira, ne imbraca, ne invaluie, ne incalzeste, ne cutremura sau ne bucura; de fapt reprezinta poarta catre ceea ce suntem pe dinauntrul nostru....

Lectia de pian

2010-05-13T07:09:00.003+03:00

...sau cum sunetul accepta sa vibreze incet si stramb sub mainile noastre care ni se par frumoase si drepte, oare auzim ceea ce credem ca auzim sau doar simtim cu ceea ce este pregatit in noi sa simta?

Perle...de cultura

2010-05-02T20:45:00.005+03:00

Unde te duci, frumoasă fată?

Unde te duci, frumoasă fată?
Roua pe flori umedă-i toată,
Unde te duci, frumoasă fată?

De ce nu vrei să stai cu mine?
Aicea, unde-i cald şi bine...
De ce nu vrei să stai cu mine?

alexandru andries

Fecunditate

2010-04-28T12:25:00.005+03:00

Teoria fecunditatii inca nu s-a scris, fecunditatea insa o intalnim peste tot, exista in noi, in aerul pe care il respiram, in fructul oprit, in gandul ascuns sub perna, in apa de gura, in tigara de dupa, in zatzul din cafea, in pantalonii scurti inainte de pubertate, in blugii de mai tarziu, in sarutul furat pe sub castani si mai cu seama pe aleea indragostitilor, eu o vad de jur imprejur, ne-a zidit!

Brassica rapa

2010-04-26T22:55:00.003+03:00

Adica, rapitza, eu am prins-o inainte de culcare cand se desfata in lumina ultimilor raze ale unui soare cu dintzi.

In zadar am asteptat o caruta, un copil sa-si mane vaca catre casa, un om venind de la coasa, nici macar o ciutura nu era de zarit in jur, doar ropotul ploii care venea asurzitor, ca o herghelie de cai asudati in galop si care ma izgonira din fata talazului galben de sub cer!

Noapte buna brassica rapa!

Movila lu'Burcel

2010-04-25T22:33:00.004+03:00

Cand vii dinspre Vaslui spre Iasi, dupa ce urci dealul la Solesti lasand pe stanga lacul cel mare zagazuit intre dealuri de soldati,elevi,ingineri practicati si taranii locului muncind cu ziua, undeva pe o bobeica, se inalta chiar pe locul numit Movila lui Burcel o biserica ce poarta numele Marelui Domnitor! Preotii s-au chinuit si scris cu mana frumos, caligrafic si pe ambele parti povestea lui Burcel si a movilei sale!

Imi amintesc ca si eu am oprit o data sa vad acel panou inalt de 4 m si sa citesc frumoasa lui poveste.

Azi am gasit doar doua gropi in pamant, semn ca acolo a fost ceva infipt adanc in pamant, asa ca radacinile noastre. Din spatele meu, razbatu o voce de femeie acoperind zgomotul aproape surd al carutei: L-au furat maica, era din fier!

Gheorghe

2010-04-23T14:38:00.004+03:00

Pe Gheorghe l-am cunoscut cu multi ani in urma, atat de multzi, incat am si uitat cararile pe care haladuiam impreuna la cules de nicoretzi prin padurile Tarcaului.

Ne impartaseam la acelasi duhovnic si cantam la strana cand eram singuri in biserica, nu ca nu am fi avut voce dar asa ne punea parintele staretz, ne iubea mult, acum e dus la Domnul.

Gheorghe era militar de profesie, era maior pe vremea lu' impuscatu', si o bucata buna dupa... Era energic si plin de sensibilitate, chiar daca reusea cu multa discretie sa ascunda acest lucru, o facea cu naturaletzea unui om smerit si bun la suflet. Canta la chitara si cand am ascultat primele lui acorduri compuse ad hoc am ramas mut! Nu i-am spus timp indelungat cat de mult ma bucuram pentru talentul lui, sau cat de talentat cred eu ca este, mi-era frica sa nu il abat de la gandul lui... Il macina launtric si il sfredelea acest gand, il simteam tot mai aproape de izbanda, de implinirea dorintei lui, ii simteam privirea cand vorbea cu mine, ii straluceau ochii cand imi povestea de planul sau...Eu gateam la manastire si el citea din pateric, cand ii auzeam glasul il asociam cu acordurile chitarei lui si imi spuneam cat de talentat este Gheorghe. Ma bucuram de prietenia lui, era ceva special, sincer, tamaduitor. Mi-a spus intr-o seara, cerul deasupra manastirii era senin si peste varful copacilor din zare se inalta semetz si singur, bradul lui Stefan: frate Ionele, vreau sa ma fac preot! Stiam, pentru ca am simtit chemarea lui inca de cand ne-am cunoscut, dar am tacut! Cu cateva zile in urma fusesem cu el la bradul cel straniu, care se inalta cu inca o data fata de ceilalti, mersese cu noi atunci si fratele Ghedeon, nu mai vazusem pe cineva sa bata toaca asa cum o facea el, era o simfonie, o fuga, o tocata si toate la un loc! Noi trei si copilul lui Gheorghe nu am reusit sa cuprindem trunchiul acelui brad batran dar vanjos.

Un caine latra departe pe Bolovanish,poate simtzise vreo salbaticiune, luna era deja deasupra coamelor, Gheorghe se uita la mine de o buna bucata de timp, asteptand cu evlavie ceva, m-am auzit atunci rostind: Dumnezeu sa te binecuvinteze Gheorghe!

The delicate sound of light

2010-04-21T19:09:00.004+03:00

Despre critica constructiva

Imi plac calele, asta e, sau incep sa imi placa aceste flori, nu stiu exact, dar ce stiu sigur e ca am fotografiat una si am postat-o pe un site de fotografie. Pana aici nimic ciudat, dar vine un nene si spune: foarte delicata, dar cam mult spatiu liber..., unde frate la subsol in boxa, pe casa scarilor, pe hard? Arunci critica si ne lasi asa? Nu ne spui din adancul gandirii tale, din strafundul sensibilitatii tale poetice cateva explicatii, care este? De ce maria ta vede altfel decat vad altii, si daca vede de ce tine pentru el? Of, greu cu fotografia, dar mult mai greu latura constructiva a parerilor noastre!

Imi place critica daca e constructiva si eu o fac atunci cand am ceva de spus si numai in domeniul in care sunt recunoscut ca autoritate... vad fotografii zilnic si citesc uneori si parerile majoritatii; excelent 56%,bun cadrul 18%, dragutza, 3%, bestiala 2%, buuna rau 1%, mi-ar fi placut mai la stg subiectul 2,5% mi-ar fi placut mai la dreapta 1,5%, de unde trag concluzia ca suntem mai de stanga decat mai de... calitate, iar restul...incearca sa inteleaga cate ceva!

Eu cred dupa toate astea, ca inainte sa facem fotografii, ar trebui sa invatam sa vorbim photo, ca sa zic asa! Sa postam parearea noastra stiind din start ca este subiectiva, pentru ca nu pot sa le cer tuturor sa le placa Monet, Kandinski, sau Picasso! Unora le place Vermeer sau Rubens, ce ne facem cu ei? Asta nu inseamna sa nu incercam sa ne exprimam parerile, ci trebuie sa fim atenti in ce haine imbracam aceste pareri... sa auzim de bine!

Ochiul din adancurile lor

2010-04-13T10:39:00.002+03:00

Portative paralele

2010-04-10T22:19:00.004+03:00

Sunetul, nuditatea zgomotului armonios distorsionat, sau libertatea uratului de a deveni incet, incet ...frumos!

2010-04-09T15:46:00.003+03:00

Orizontal inseamna de cele mai multe ori, paralel cu privirea mea pierduta printre randuri...

Frumusetea privirii mele triste

2010-04-08T22:34:00.003+03:00

Cred ca datorez aceasta serie prietenilor mei, fotografi frumosi, rari, razvratitzi, turbati dupa nou si incredibili de sinceri, Radu Badoiu, Luca Achim, Florian Marin, Catalin Savulescu, Bogdan, si sa ma ierte cei ce nu au fost numiti dar alesi!

Ruga pentru lumina

2010-04-07T23:36:00.008+03:00

In cautarea mea in intuneric, am vazut lumina indumnezeirii Lui pe chipul oamenilor...

2010-04-01T23:41:00.001+03:00

Cu ochiul pe noi, fertilitatea striga din adancuri, oare suntem ceea ce credem ca suntem?

Distorsiuni

2010-03-31T07:55:00.002+03:00

Astazi, un bun prieten, mare fotograf, mi-a spus, vazand unele din lucrarile mele din ciclul Distorsiuni:

Ionel, sunt foarte placut surprins de expresia personajelor din aceasta serie, uite o abordare aproape picturala care merita atentie...

multumesc prietene

Estetica uratului sau recurs la arta contemporana

2010-03-12T22:00:00.009+02:00

Nimic nu este atat de drept pe cat ni se pare noua ca este, poate ca normalitatea este alta decat cea pe care o consideram noi a fi; traim intr-o lume distorsionata, atat de distorsionata incat uneori, cei mai cunoscuti ne par niste straini...

Bunatatea este atunci cand privind in ochii ciungului, vezi mana care ii lipseste...

La palincia lu' Stefan

2010-02-23T20:51:00.004+02:00

La nea Gheorghe potcovarul

2010-02-23T20:45:00.006+02:00

Smerenia sa, Monahul!

2010-02-03T19:37:00.007+02:00

no more...

2009-12-18T08:38:00.004+02:00

1 Decmbrie 2009-The beautiful part of law

2009-12-04T20:04:00.005+02:00

Sunt mai mult decat fericit pentru ce s-a intamplat pe 1 Decembrie, nu doar pentru atunci dar si pentru acum...

Toamna din jurul meu

2009-11-26T00:05:00.003+02:00

Cand m-am trezi, in jurul meu era toamna, era peste tot, in ochii mei, in bratele mele, in parul meu, in inima mea si chiar mai departe, in sufletul meu!

Apusul din noi

2009-11-01T09:16:00.007+02:00

Toamna m-a prins anul acesta mai spre seara, cand mos Valentin la cei 88 de ani ai sai, aburca ultimile leatzuri de lemn de brad in caruta! E inca in putere chiar daca degetele ii sant indoite de reumatic. Baietii ii sunt dusi pe la oras, unul singur mai vine din cand in cand sa mai repare poarta si acoperisul la poiata cand e nevoie. Cel mai greu e cu apa, ca pe cat e de bogat dealul pe care si-a asezat casa lui cu cerdac acu' fo 60 de ani, pe-atat e de sterp in raruchii sai pamantul! Dar nu se plange, nevasta lui e tanara si in putere, e cu 10 ani mai vie decat el. Imi dadu un cash afumat si ma intreba de copii. Si-al meu e dus am spus oftand, e la casa lui si privii lung spre apus, unde mos Valentin gatise treaba si cu inca doi vecini se pregateau sa mute lemnele la adapost...Am vrut sa le spun ca am sa vin si la anul dar ma trecu un fior, si ma strafulgera un gand, oare al cui apus vad ochii mei acum in prag de toamna tarzie?

2009-09-08T11:07:00.002+03:00

Ma imbraca gandul acestei toamne,

cu multe amintiri frumoase,

care ne leaga,

si ne dezleaga ca intr-un gheoc.

Regasirea de sine este ca roua rece a diminetii;

este minunat sa te regasesti

si este si mai frumos sa te reinventezi,

sa te reconstruiesti si sa vezi, ca,

mereu fiind acelasi om totusi,esti diferit.

Eu cred ca toate zilele noastre au fost diferte

si clipele tale sau ale mele impletite au fost diferite

si mai important decat asta,cred,

ca aceasta broderie de trairi,

a culminat intr-o tapiserie la care o sa privim cu placere exprimand:

asta e viata noastra,

uite ce frumos si armonios au fost surprinse luminile si umbrele,

culorile si nuantele.....

Sentimentul acesta il va avea oricine o va privi,

dar vor vedea doar o imagine frumoasa,

fara sa stie ca umbrele si lumina

au fost clipele noastre traite impreuna,

unele umbrite altele stralucitoare....

Mi-ar placea sa fiu acel om care sa iti astearna mereu covor de flori

pe unde pasesti,

as vrea sa fiu omul din preajma respiratiei tale,

sa te ajut sa simti mirosul marii toamna,

parfumul inverzitelor paduri si srigatul soarelui in zori,la zenit.

Mi-ar placea sa fiu toate astea ,ca prea mult am obosit trupul tau

si al meu nefacand, cand trebuia facut si facand cand trebuia nefacut!

Despre oameni si faptele lor-interpretarea in fotografie

2009-09-03T07:51:00.004+03:00

Eu cred ca in viata, si mai ales in viata reala de la noi, daca te apuci sa faci ceva, trebuie sa iti asumi o multime de canoane pe care trebuie sa le duci, sau torturi pe care trebuie sa le suporti, inainte, in timp ce sau dupa ce ai facut ceea ce ti-ai propus. Vad pe blogul lui Feri o polemica starnita de oameni foarte talentati, cu reale valori morale care, arunca de pe un mal pe celalalt al continenteleor, pareri, opinii, critici, puncte de vedere mai mult sau mai putzin academice, luand in tabarca un tanar fotograf,care, nu a dorit decat sa faca ceva..., sa ofere din prinosul sau de bunatate si altora! Radu Badoiu asta a incercat, si pentru asta merita ajutat, incurajat si indreptat acolo unde este cazul cu duhul blandetii, cu prietenie din partea prietenilor si cu profesionalism de la profesionishti!
In fotografie este la fel, numai ca lupta este mai apriga, iar comentariile pe care le primesti, de cele mai multe ori sunt pareri personale ale unora sau altora si sunt grevate de nivelul de educatie, cultura, bogatia limbajului artistic, vocabular, etc., a fiecaruia care comenteaza. Este o adevarata arta sa poti sa exprimi in scris emotia pe care ti-o transmite o fotografie! Este o chestiune de interpretare, si trebuie avuta in vedere diferenta dintre interpretare si noninterpretare a unei fotografii, oprere de arta sau un text. Autoritatea de a te pronuntza ar fi capacitatea de a spune ceva despre un lucru despre care se presupune ca ai facut mai intai un efort de a-l intelege. Desigur, nu toate interpretarile sunt interesante cum niciuna nu reprezinta interpretarea absoluta-adevarul! dar majoritatea sunt valabile cel putzin ca reactie- ele mentin relatia pe care publicul o are cu opera (fotografia in cazul nostru), pentru ca macar comunicarea sa poata fi posibila. Ceea ce s-a intamplat pe blogul lui Feri, este deprate de definitia incercata de mine mai sus, comunicarea navand un scop estetic sau constructiv. Radu Badoiu devenind tzinta si nu actiunea sa. Artistul si publicul se definesc reciproc, fiecare este o conditie necesara, cel putin ca sa existe o relatie estetica. Din aceasta relatie decurge posibilitatea de a intzelege, iar din multiplele posibilitati de a intelege se nasc operele de arta! Va invit la toleranta, in pace, in numele acestei minunate pasiuni care ne leaga-fotografia! Humanity has advanced!

Seceratori si secerati in Lanul de secara, sceleratzi, n-au fost!

2009-09-01T15:52:00.005+03:00

Secara se foloseste nu numai ca background in fotografie,fie ea macro,portret,peisaj sau nud, secara, uneori se foloseste si pentru obtinerea unui Lichid limpede, transparent, fără impurităţi şi fără precipitat,culoare Galben auriu, cu tentă verzuie,miros de fenicul,gust Pronunţat, aromat, de fenicul, Consistenţă medie spre slabă, pana la 33o alchool...si o declar bautura oficiala de deschidere si inchidere a naufragiatilor in Lanul de secara! Se ofera doar celor care nu se-cara din gashca noastra!
Secara se mai foloseste pe scara larga si in domeniul IT-dupa cum se observa in imaginea alaturata! (pentru necredinciosi, cei ce nu stiu ca secarica este intrata adanc si in IT ii invit pe http://www.secarica.ro/)

Recoltati din Lanul de Secara

2009-08-31T22:10:00.012+03:00

...a fost o actiune grozava organizata cu multa daruire si mult suflet; as putea acum spune, ca toate cate s-au intamplat, au fost posibile pentru ca un munte de om cu ochi albastri, fumegand din coltzul gurii zambete verzulii cu miros de bourbon, a reusit sa adune un grup cosmopolit de fotografi entuziasti, nebuni si frumosi; acesta nu putea fi decat Radu Badoiu, in tricoul lui cu care vrea sa schimbe lumea, sau cu care doar asa, cand e imbracat cu el, vede ca lumea se schimba in jurul lui necontenit...si mai e o echipa formata din doua fapturi minunate, Amalia si Monica, numai suflet, care au avut grija ca totul sa se intample asa cum s-a intamplat; fiind mai ecumenice au veghet la pacea din sufletul modelelor, la armonia dintre nationalitatile conlocuitoare pe pontonul plutitor, si daca ungurii nu au sarit cu cutzitul la gatul moldovenilor, moldovenii nu au aruncat cu baltagul inspre munteni iar muntenii s-au imbratishat cu oltenii pe parcursul evenimentului, asta se datoreaza lor si spiritului mioritico-pontic sadit in noi odata cu etnogeneza poporului din care facem parte fiecare!
...munca pe ogor a fost spornica si a dat roade bogate datorita sponsorilor.Au muncit din greu, fotografii venitzi cu mic cu mare sa se inscrie la o secarica, au prasit pana la recolta Radu Badoiu, Monica, Amalia, Luca, si sa ma ierte ceilalti pe care nu i-am numit, a trebuit
dupa secerish sa aleaga secara de neghina, Dinu Lazar, Feri ( Francisc Vaida) si Ion Marculescu, un om de o mare calitate venit de prin fosta cetate de scaun a tarii Romanesti, si, in final Uiumul sa fie al celui mai inspirat de zeii recoltei, care l-au ales in unanimitate pe Marcel Eremia, urcand-l pe capitza cea mai inalta a marelui premiu! Trebuie sa recunosc ca fara sprijinul Lui Fotohobby si Epson toate cate s-au intamplat ar fi avut un cu totul alt rezultat, secarica nu mai avea culoare, vinul de bucium ar fi fost prea putzin, zeama de pestele nu mai aburea in farfurii, iar frigaruile de berbecutz a lu' Feri nu ar fi avut niciun gust!

Am postat cativa prasitori unii au ajuns fruntashi! Ceilalti urmeaza!
-ma inscriu de pe acum in a doua expeditie

2009-08-16T21:18:00.002+03:00

au o cultura milenara si un teritoriu mai bogat si mai frumos decat ne putem inchipui...
Sunt cu mult in urma chinezilor ca dezvoltare dar sunt mult mai cinstiti si mai corecti, adica nu mint asa de mult ca vecinii lor de la nord de Red River.
Traditiile sunt pastrate cu sfintenie si unitatea de baza este familia, de regula, foarte numeroasa!
Templele sunt omniprezente iar istoria lor este un bun respectat de la marea cea mare pana in varful muntelui cel inalt!
Se adapteaza usor, sunt saritori si te ajuta la nevoie, se ajuta intre ei foarte mult lucru esential pentru a supravietui noului care d buzna in viata lor si ii copleseste din toate partile...

Vitnam mon amour

2009-08-16T21:10:00.003+03:00

Pe uscat viata lor se desfasoara mai mult pe doua roti decat pe doua picioare, bicicleta la vietnamezi este cum era Dacia, frate cu romanul, buna la toate!Bicicleta si motoscuterul fac parte din dotarea fiecarei familii, sunt mandri de faptul ca pot circula liberi si fara interdictii oriunde si oricum, in orice conditii indiferent de incarcatura, de vreme sau de semafoare. Si in trafic, ca si in igiena se supun unei singure reguli-nicio regula! Asta le da un plus de exotism pe care il poti intelege doar daca te aventurezi sa treaversezi o strada mai lata de 3 m! Doar regula "nicio regula" iti poate garanta ca ajungi nevatamat pe trotuarul celalalt! Am incercat varianta -trecere de pietoni pe verde- noroc ca am facut sport de performanta ca altfel puteam sa ajung usor erou fotograf cazut in misiune!

Viet nam mon amour

2009-08-16T20:44:00.004+03:00

Aseara m-am asezat la calculator sa incerc sa scriu cateva randuri despre Vietnam, acum, cand lucrurile imi sunt inca proaspete in minte! Am stat mult, gandindu-ma cum sa incep si in ce nota sa imi scriu impresiile pe care le-am cules despre locuri, oameni, asezari, etc.
As putea sa spun cu usurinta ca nu mi-a placut si sa am argumente o mie pt aceasta, dar as putea sa spun, cu aceasi usurinta, ca a fost grozav si alta mie de argumente sa pledeze in favoarea acestui gand! Acum stiu ca vietnamezii isi traiesc viata in liniste si mai stiu ca mi-au dat o lectie de istorie pe care nu as fi inteles-o daca mi-ar fi povestit-o cineva!Mi-amintesc cum am fost invatat in scoala sa-i urasc pe nemtzi sau pe americani si sa iubesc pe rusi sau pe altii; in Vietnam, am vazut cu cata dragoste vorbesc despre francezi chiar daca acestia i-au "asuprit" o suta de ani si cu cat respect si admiratie vorbesc despre americani, chiar daca le-au sfartecat delta, le-au cotropit satele si le-au distrus recoltele si padurile cu ingrozitorul lor Agent Orange. Vietnamzii se simt bine in mediile in care s-au nascut si nu fac nimic sa schimbe ceva din echilibrul creat. Ii gasim in Delta Mekongului sau pe Raul Rosu, la Halong Bay si peste tot unde este apa, traind in armonie cu aceasta. Sate intregi cladite pe ape, sau barci pe post de case plutitoare,unde vietnamezul isi duce traiul,isi creste copiii,se roaga sau muncst cstigandu-si existenta. Tragdia e ca Delta nu mai are pasari si pa nu le mai ofera mult peste ca odinioara, dar asta nu le opreste dorinta de a fi mai bogati, fie si numai sufleteste.

Viet nam beauty

2009-08-14T20:10:00.008+03:00

Viet nam beauty

2009-08-14T20:05:00.000+03:00

Viet nam dunes

2009-08-14T20:00:00.006+03:00

La oglinda

2009-07-23T09:26:00.005+03:00

Menaj a trois +

2009-07-21T00:23:00.001+03:00

Prima coasa

2009-07-21T00:02:00.003+03:00

World Elite Aerobatic Formula Mamaia 2009

2009-07-19T21:22:00.004+03:00

Fotogenica 2009

2009-06-17T21:10:00.004+03:00

Fotogenica 2009 s-a incheiat, a fost un iuresh, au fost zile si seri de neuitat, au fost momente unice, concurs, sedinte foto, seminarii, rasarit dimineata devreme, apus de soare printre munti,dezbateri pana seara tarziu, n-aveai timp sa te racoresti cu o bere, mereu gaseam cate ceva de facut; s-au legat prietenii noi, ori s-au reinnoit cele vechi, cam acesta a fost spiritul evenimentului, poate cel mai important de acest gen din ultimii 20 de ani, si cel mai putin mediatizat...am trait la maxim intre noi si ne-am retras in liniste de parca nu am fi existat!

Multumesc organizatorilor, minunatilor soti Popa Beatrice si Vasile, lectorilor si in mod special dlui Dinu Lazar si Francisc Vaida care au avut un rol hotarator in formarea mea ca fotograf, si nu in cele din urma colegilor mei de pe grupul "portretul"!

Am luat premiul cel mare al concursului Fotogenica 2009, tema "Pasiune", cu fotografia "Pasiune"
in a carei maestrie va regasesc pe voi toti !

Prigorii si inca ceva

2009-05-25T20:59:00.008+03:00

Prigoriile, sau The Bee Eater, sau Merops apiaster, sunt pasari care fac parte din familia Meropidae la fel ca si pupaza si dumbraveanca.
Cuibaresc in sudul tarii si au un ritual interesant de imperechere. Masculul vaneaza insecte, de preferat albine sau viespi,dar si libelule sau alte specii, si le ofera in gesturi tandre femelei. Daca aceasta accepta, merge sa inspecteze cuibul pregatit anume pentru intemeierea viitoarei familii...Sunt pasari de dimensiuni mici cu un zbor rapid si dezordonat uneori...

Enisala-din zori in asfintit

2009-05-14T14:50:00.014+03:00

Maramures-2009

2009-05-03T11:19:00.001+03:00